- Servicii
- Psihoterapie Individuală
Psihoterapie Individuală
Descoperirea firului tău interior
Psihoterapie Individuală
Aici poți aduce în spațiul terapeutic provocările care țin de universul tău interior, de gestionarea emoțiilor sau de momentele de impas personal. Te pot însoți dacă te confrunți cu:
- Anxietate, temeri sau atacuri de panică care îți blochează liniștea zilnică.
- Tristețe persistentă sau retragere socială și emoțională.
- Blocaje în comunicarea asertivă – dificultatea de a-ți exprima nevoile, de a spune „nu” sau de a pune granițe sănătoase în relații.
- Nesiguranță și stimă de sine scăzută, însoțite de dificultăți legate de imaginea de sine.
- Dependența ca mecanism de supraviețuire emoțională – momentele în care substanțele (alcoolul, substanțele interzise, medicamentele) sau comportamentele (jocurile de noroc, ecranele, cumpărăturile compulsive) devin singura cale de a amorți anxietatea, stresul sau golul interior.
- Dependența de muncă (Workaholismul) – refugiul în performanță și activitate continuă ca modalitate de a evita problemele personale sau tensiunile din viața de familie.
- Dificultăți în înțelegerea și exprimarea emotiilor sau perioade în care te simți copleșit(ă) de ceea ce trăiești.
- Adaptarea la schimbări importante din viața ta sau gestionarea unei pierderi a unei persoane apropiate, a unui loc de munca .
- Experiențe dificile sau traumatice care au lăsat urme adânci.
- Dificultăți de relaționare cu colegii, prietenii sau familia.
- Sindromul impostorului și perfecționismul epuizant – acea critică interioară severă care te face să simți că nu ești niciodată destul de bun(ă), în ciuda reușitelor tale.
- Dificultatea de a te desprinde emoțional de familia de origine – momentele în care, deși ești adult, deciziile, vinovăția sau așteptările părinților încă îți dictează viața.
- Oboseala cronică a „salvatorului” (People-pleasing) – tendința de a-i pune mereu pe ceilalți pe primul loc, până la uitarea completă de sine și epuizare emoțională.
- Crizele de identitate în etapele de tranziție – sentimentul că „nu mai știi cine ești” după o schimbare majoră (devenirea ca părinte, schimbarea carierei, mutarea într-un alt oraș/țară).
În acest spațiu, explorăm împreună straturile poveștii tale, căutând sensul din spatele trăirilor tale actuale:
- Istoria personală și familială / genograma: Privim cu blândețe către istoria familiei tale. Ce s-a transmis între generații? Ce roluri ai învățat să porți pentru a supraviețui sau pentru a fi iubit? Uneori, purtăm cu noi bagaje care nu ne aparțin, iar identificarea lor este primul pas spre eliberare.
- Tiparele relaționale: Analizăm modul în care te raportezi la ceilalți. Te surprinzi alegând același tip de partener? Îți este greu să ceri ceea ce ai nevoie sau te retragi atunci când cineva se apropie prea mult? Înțelegerea acestor mecanisme ne ajută să creăm noi moduri, mai sănătoase, de a fi împreună cu ceilalți.
- Rolurile: Ce rol am învățat să ocup în familie și în relații? Cel puternic, responsabil, împăciuitor, copilul „cuminte”, cel care are grijă de toată lumea? Îmi mai este util acest rol astăzi?
- Limitele: Cât de ușor pot spune „nu”? Pot fi apropiat de cineva fără să simt că trebuie să renunț la mine? Pot tolera că celălalt gândește sau simte diferit?
- Credințele și regulile familiale: „Trebuie să mă descurc singur.” „Nu am voie să dezamăgesc.” „Nu este bine să arăt slăbiciune.” „Nevoile celorlalți sunt mai importante decât ale mele.” Aici explicăm cum asemenea credințe pot continua să ne organizeze viața fără să fim conștienți de ele.
- Resursele și excepțiile: Nu explorăm doar problema. Ne uităm și la ce funcționează deja, la momentele în care problema nu apare sau este mai puțin intensă și la resursele pe care persoana le are deja.
- Orientarea către soluții și schimbare: Nu rămânem numai la „de ce sunt așa?”. Ne interesează și „Cum aș vrea să fie diferit?”, „Cum aș observa schimbarea?” și „Care ar putea fi următorul pas?”.
Toate acestea nu reprezintă o listă pe care trebuie să o parcurgem în terapie. Sunt perspective pe care le putem folosi pentru a înțelege mai bine ceea ce trăiești. Procesul pornește întotdeauna de la tine, de la ceea ce te aduce în terapie și de la ceea ce devine relevant pe parcurs.